Cel de-al doilea atelier al programului de formare „Fundamentele AI”, desfășurat sâmbătă, 17 octombrie 2026, a abordat modul în care medicii pot utiliza mai eficient instrumentele de inteligență artificială în activitatea profesională. Discuțiile au vizat formularea cerințelor pentru obținerea unor răspunsuri relevante, limitele acestor instrumente și riscul generării unor informații incorecte, aspecte importante pentru utilizarea critică și responsabilă a AI în context medical.
O parte importantă a întâlnirii a fost dedicată formulării instrucțiunilor și contextului oferit instrumentelor de inteligență artificială. Participanții au explorat, prin exemple practice, felul în care precizarea scopului, a publicului căruia i se adresează un text, a formatului dorit și a surselor de informare poate influența răspunsurile generate.
„Vreau să punctez aici ceva foarte, foarte important. AI-ul nu are toate informațiile pe care noi le avem. Și atunci când veți deprinde igiena modului de a lucra cu inteligența artificială, și asta e una din cele mai importante abilități pe care le puteți avea, să știți care sunt toate informațiile de care are nevoie AI-ul și să i le puneți la dispoziție. Cel mai des, motivul pentru care AI-ul halucinează este că nu are informația de care are nevoie și el este antrenat să vă spună informații orice ar fi”, a precizat Mădălina Cocea, specialist în comunicarea științei și trainer AI pentru cercetători și profesioniști.
În cazul comunicării medicale, de exemplu, există o diferență majoră între a solicita informații generale despre o afecțiune și a cere o explicație destinată unui pacient, adaptată nivelului său de înțelegere și unei situații clinice descrise cât mai precis. Contextul suplimentar și cerințele clare pot contribui la obținerea unui rezultat mai apropiat de nevoia reală.
Atelierul a evidențiat și câteva metode practice de lucru: utilizatorul poate cere instrumentului să precizeze ce informații suplimentare îi sunt necesare pentru îndeplinirea unei sarcini, să propună o formulare mai bună a cerinței sau să indice explicit când nu deține informații suficiente. De asemenea, atunci când o conversație ajunge într-o direcție nepotrivită ori se schimbă subiectul și contextul, reluarea cerinței într-o conversație nouă poate fi mai utilă decât continuarea unui schimb care nu mai conduce la rezultatul dorit.
De ce trebuie verificate răspunsurile generate de AI
Un alt punct central a fost explicarea modului în care instrumentele generative produc răspunsuri și a motivelor pentru care pot apărea așa-numitele „halucinații” — informații inventate sau inexacte, prezentate într-o formă convingătoare.
Prin exerciții interactive, participanții au urmărit cum algoritmii învață din exemple și cum rezultatul generat de un model lingvistic se construiește progresiv, pe baza unor probabilități. Această particularitate ajută la înțelegerea faptului că un text coerent nu este, prin el însuși, o garanție a corectitudinii informațiilor.
În utilizarea AI pentru documentare și cercetare, alegerea surselor este la fel de importantă. Un instrument poate consulta numeroase pagini de pe internet fără ca toate acestea să fie relevante sau suficient de credibile pentru o întrebare medicală. De aceea, indicarea unor surse de încredere și verificarea informațiilor obținute sunt pași esențiali, mai ales atunci când rezultatele sunt folosite în activitatea științifică.
„Este foarte important, atunci când vorbim despre cum antrenăm inteligența artificială, să ne uităm la seturile de date care sunt alese și la seturile de date care conțin răspunsuri valide. Dacă acolo există o problemă, algoritmul de inteligență artificială va avea, la rândul lui, o problemă”, a mai completat Mădălina Cocea.
Mesajul central al atelierului a fost că folosirea eficientă a inteligenței artificiale nu înseamnă doar formularea unor întrebări, ci și înțelegerea instrumentului ales, furnizarea contextului potrivit și verificarea critică a răspunsurilor. Pentru medici, aceste competențe sunt importante atât în activitățile de documentare și comunicare, cât și în evaluarea oportunităților și limitelor pe care noile tehnologii le aduc în practica profesională.
